Citeşte o grămadă | wrap-up

Chiar dacă maratonul de lectură s-a terminat acum aproape două săptămâni, eu abia acum am găsit nişte timp ca să postez un wrap-up. Da, da, sunt o persoană groaznică, ştiu, să trecem peste.

Matematica paginilor citite
prima zi: 135 pagini
a doua zi: 159 pagini
a treia zi: 288 pagini
a patra zi: 233 pagini
a cincea zi: 157 pagini
a şasea zi: 315 pagini
a şaptea zi: 219 pagini

TOTAL: 1506 pagini

Cărţile citite
1. Tăcere de Becca Fitzpatrick - 110 pagini (din 333 pagini)
2. Experiment de Veronica Roth - 472 pagini
3. Un băiat pe lista lui Schindler de Leon Leyson - 235 pagini
4. Îngeri în părul meu de Lorna Byrne - 348 pagini
5. Spulberă-mă de Tahereh Mafi - 348 pagini

E destul de bine zic eu, mai ales că în primele trei zile am citit cu greu Experiment şi abia apoi am început să citesc cu adevărat ca în cadrul unui maraton. Nu mi-am respectat TBR-ul întocmai cum era, dar nici nu mă mir. De fapt, sunt mândră de mine că patru dintre aceste cărţi chiar se află printre cele pe care mi-am propus să le citesc. E mare lucru.

Cât despre maraton, trebuie să îi mulţumesc Sarei, cu întârziere, pentru că l-a organizat şi a făcut din o experienţă adorabilicioasă pe care sper să o repet curând. Dacă mai organizezi unul, eu sunt prima pe listă!

Citeşte o grămadă | a şasea zi

Sunt în starea de negare, e imposibil să mai fi rămas doar o zi. IMPOSIBIL! Eu o să mă prefac că mai sunt o grămadă de zile şi nu am să mă panichez că mai am două cărţi întregi de citit mâine şi una de terminat în seara asta. Bun plan, bun plan.

O poză care mă face să mă simt mai bine chiar dacă sunt în urmă cu maratonul:

Astăzi am terminat Îngeri în părul meu de Lorna Byrne şi mi-a plăcut tare mult. Am observat că sunt mult mai atentă la ce fac şi la ce gândesc şi că am o stare de spirit mai bună. Sper să reuşesc să mă agăț de aceste sentimente pentru ceva vreme de acum încolo, chiar dacă am terminat de citit cartea.

A doua carte pe care am început-o şi pe care vreau să o termin înainte să adorm este Spulberă-mă de Tahereh Mafi. Nu ştiu prea multe deocamdată şi nu am ce comenta, pentru că încă sunt în primele o sută de pagini şi nu am aflat foarte multe despre lume sau personaje. Voi vorbi mai mult despre carte într-un wrap-up pe care vreau să îl fac după terminarea maratonului de lectură. Până acum, mi se pare o lectură draguță.

Nu am prea multe de spus astăzi, mai ales că nici nu mi-am făcut mare parte din porţia de citit încă. Sper că vouă vă merge bine cu maratonul și ne auzim mâine în ultima postare de tip update în legătură cu read-a-thon-ul *simt că mi se face pielea de găină când spun asta*

Nu uitaţi să citiţi şi să folosiţi #citesteogramada pentru postările legate de maraton.

Pe lângă acestea, am avut o problemă cu blogger-ul, iar postările din zilele a patra şi a cincea au fost transformate în draft şi a trebuit să le public din nou. Nu e sfârşitul lumii, dar comentariile postate s-au pierdut şi cele două postări apar ca fiind publicate în alte zile decât ar fi trebuit. Problema din urmă o să o rezolv când voi folosi calculatorul, dar pe prima nu o pot rezolva. În plus, pentru cei care urmăresc blog-ul prin email, vor primi încă o dată mail-ul cum că am postat. Vă cer scuze.

Citeşte o grămadă | a cincea zi

*am senzaţia că mă scuz mereu, dar mă simt vinovată dacă nu o fac: e foarte târziu şi îmi pare rău dacă sunt incoerentă pe alocuri sau am greşeli gramaticale sau orice altceva. simt cum îmi cad pleoapele*

Doamne, s-a terminat a cincea zi şi eu încă mai am de citit trei cărţi şi jumătate. În două zile. Păi, măcar acum ştiu că am o adevărată provocare înaintea mea.

Astăzi am terminat Un băiat pe lista lui Schindler de Leon Leyson -Leib Lejson pe numele său adevărat- şi pot să spun că mi-a plăcut foarte mult şi nu cred că este singura dată când o voi citi. Nici măcar nu se poate comenta o astfel de carte, autorul a spus deja totul atunci când a scris-o. Este o autobiografie a unui supravieţuitor al Holocaustului ce a avut norocul să apară pe lista de muncitori ai lui Oskar Schindler, chiar dacă era doar un băieţel. Asta este tot ce trebuie să ştii înainte să începi cartea.

 

A doua carte din care am citit astăzi este Îngeri în părul meu de Lorna Byrne, autobiografia unei mistice irlandeze care poate vedea îngerii şi spiritele. Am mai spus că deşi nu este genul de subiect pe care să îl caut eu într-o carte, mă bucur că m-am apucat să o citesc pe aceasta. Sentimentele pe care le provoacă această lectură sunt de pace, de linişte şi sunt mereu bine venite. E o carte deosebită, diferită.

Asta a fost ziua mea. Nu am citit chiar la fel de mult ca ieri, dar stau destul de bine. Chiar dacă mai am o groază de recuperat. Nu am să las acest read-a-thon să mă învingă!

Sper că şi voi vă distraşi în cadrul maratonului măcar atât cum o fac eu. Devine obositor să citesc atât de mult în fiecare zi, mai ales după ce m-am dezobişnuit anul acesta să citesc aşa de mult, având în vedere că am avut examene și prea puţin timp liber. Bine că a venit vara şi trece deja!

Important vara: citiţi, citiţi şi nu uitaţi să citiţi. (Ah da, şi cunoaşteţi persoane noi şi alte chestii pe care oamenii fără anxietate socială le fac).

Citeşte o grămadă | a patra zi

A patra zi s-a terminat. Păi, asta înseamnă că au mai rămas doar trei zile de citit excesiv (deşi nu cred că există noţiunea de prea mult citit). Astăzi am început două cărţi:

Îngeri în părul meu de Lorna Byrne: o carte care, deşi am crezut că aveam să o privesc cu scepticism, mi-a lăsat un sentiment cald în suflet, unul de pace, de împăcare. Nu am terminat cartea într-o zi pentru că este o lectură ce poate fi alternată şi pentru că am vrut ca sentimentul acela frumos să dureze mai mult timp. Este vorba chiar despre autoare şi despre viaţa ei deosebită. Lorna Byrne este o mistică irlandeză -adică o persoană care poate vedea îngerii şi spiritele- ce îşi relatează experiențele şi povestește despre lumea ei în care poate vedea toţi îngerii păzitori ai oamenilor, îngerii speciali şi spiritele celor plecaţi. Recunosc că nu sunt cea mai religioasă persoană, dar cartea aceasta mi-a oferit o nouă perspectivă. Nu ştiu dacă povestea este adevărată, dar nici nu mă interesează. Pentru cei sceptici, cartea nu este de ignorat, pentru că poate fi luată ca o simplă lucrare de filozofie, dacă nu ca o carte ce relatează fapte reale.

Un băiat pe lista lui Schindler de Leon Leyson: nu am citit decât jumătate, dar deja am vărsat câteva lacrimi. Nu ştiu ce se întâmplă cu mine, pentru că eu nu plâng la cărţi, dar asta este a doua oară în aceeaşi săptămână. Şi cum mâine intenţionez să mă apuc de Jurnalul lui Anne Frank, cred că nu este şi ultima. Cartea scrisă de Leon Leyson este tot o autobiografie, dar şi un omagiu adus lui Oskar Schindler -eroul autorului- pentru tot ceea ce a făcut pentru atâţia evrei. Cartea îl urmăreşte pe Leon, Leib Lejson pe numele său adevărat, de-a lungul celui de-Al Doilea Război Mondial şi înainte. El avea numai zece ani când Polonia, țara sa natală, a fost invadată de nazişti. Pot spune cu certitudine că această carte este extraordinară, scrisă cu "o remarcabilă lipsă de resentimente", ca să citez descrierea. Leyson relatează într-un mod deosebit lumea pe care a cunoscut-o în tinereţe, cunoscăndu-se contrastul dintre sentimentele şi credinţele sale de atunci şi cele de acum. Îl apreciez pe autor şi îmi pare rău că a murit înainte să îşi vadă cartea publicată, căci merită să ştie ce impact a avut asupra atâtor cititori.

Cam atât pot spune despre cărţile "în curs de citire". Mă bucur tare mult că am reuşit să citesc destul de mult astăzi, deşi nu credeam că voi avea timp. Maratonul mai are trei zile, aşadar e timpul să recuperez.

Sper că toată lumea citeşte de zor şi, mai important, citeşte cărţi bune. Pe lângă citit, am fost astăzi să mănânc la un restaurant chinezesc cu familia mea şi mă declar complet incapabilă să înțeleg cum reuşesc unii să mănânce cu beţişoarele specifice. Mie mi se pare şi imposibil, şi ilogic. Doamne, mă pricep să mă abat de la subiect.

Oricum, nu uitaţi de #citesteogramada pentru reţelele de socializare şi zâmbiți mai des, e molipsitor. Ah da! Să nu uitaţi să citiți!

Citeşte o grămadă | a treia zi

Am plâns mult din cauza finalului celui de-al treilea volum din seria Divergent, aşadar aceasta nu va fi o postare veselă. Şi nici prea lungă. De asemenea, sunt foarte obosită, așadar îmi cer scuze pentru eventuala lipsă de coerenţă sau spoilerele care ar putea apărea din neglijență.

Dacă e ceva la care Veronica Roth se pricepe cu adevărat -înfară de a-şi omorî toate personajele exact atunci când te doare mai tare, astfel distrugându-ţi viaţa- acel lucru este să îşi păcălească cititorul. Sau cel puţin pe mine. Pe parcurs ce citeam cartea stăteam şi mă gândeam ce notă o să îi dau pe goodreads: doi sau trei. Ei bine, în ultimele 100 de pagini am devenit mai confuză ca oricând. Ştiam finalul, ştiam ce lucruri se întâmplă, dar tot am plâns. Lucru important de luat în calcul aici: eu nu plâng când citesc. Niciodată. 

Dar la finalul lui Experiment am plâns. Şi nu aşa, oricum. Imaginaţi-vă o fată de cinşpe ani, stând în pat, vărsând şiroaie de lacrimi şi încercând din răsputeri să şi le şteargă ca să poată citi mai departe. Să citeşti seria Divergent e o dovadă clară de masochism.

Revenind la partea în care Veronica Roth ştie să îşi păcălească cititorii... Toată lumea care a stat în jurul meu în ultimele trei zile ştie cât de mult m-a deranjat Experiment. Am fost clară atât în postările mele, cât şi în orice conversaţie pe care am purtat-o de-a lungul acestor zile. Ei bine, în ultimele 100 de pagini toată furia şi frustrarea rezervate cărţii au dispărut. Totul a fost înlocuit de durere, pentru că, deşi Roth nu se descurcă prea bine să scrie din perspectiva unui băiat, sigur se pricepe să descrie durerea provocată de o pierdere, indiferent de sexul persoanei care o simte. Pentru că, în definitiv, durerea se simte la fel. M-a cucerit cu ultima parte a cărţii, chiar dacă a ratat restul. A încheiat seria cu un scris frumos, chiar dacă, după mine, cu prea multe personaje moarte.

Revenind la read-a-thon, nu prea sunt în stare să mai pălăvrăgesc despre ziua asta. Ideea e că am terminat cartea şi acum sunt prea rănită emoţional ca să mai simt altceva înafară de empatie, foarte multă empatie pentru Four şi nevoia incontrolabilă de a omorî o anumită autoare cunoscută ca fiind ucigaşă în serie. (mda, exact, chiar Veronica Roth) 

Oricum, succes cu maratonul şi cititul în general. Scuze dacă nu am fost prea încântătoare în această postare. Încă nu pot trece peste golul pe care a reuşit să îl lase în mine şi sentimentele amestecate pe care mi le-a provocat. Sună dramatic, dar chiar aşa mă simt.

Citeşte o grămadă | a doua zi

*scriu postarea asta a treia oară pentru că telefonul meu mă urăşte şi a şters tot ce am scris mai devreme. de două ori. wow*

S-a terminat a doua zi de maraton şi eu sunt tot blocată la Experiment, a treia carte din seria Divergent scrisă de Veronica Roth. Nu o să termin cartea decât mâine, aşadar sunt puţin în urmă cu programul. Oricum, programul nu este cea mai mare problemă acum, cartea pe care o citesc este.

Experiment îmi dă mari bătăi de cap. Până acum ştiu doar că sunt foarte dezamăgită. Foarte. Chiar dacă mă doare să spun asta, tot o să o spun: Veronica, ai stricat o poveste şmecheră. Nu am o problemă cu acţiunea, nici cu povestea (de fapt, îmi place mult ideea cărţii şi lumea creată). Problema mea este felul în care este realtată această poveste. Perspectiva duală mă încurcă rău de tot. Mareu uit din perspectiva cărui personaj citesc (atât Tris, cât şi Four sunt naratori). Am noroc că citesc în română unde avem categoria gramaticală a genului, astfel că mă pot ghida după asta. În plus, gândurile personajelor sunt dezorganizate. E numai un talmeş-balmeş în capul lor. Pe lângă asta, protagoniştii fac nişte descoperiri şocante despre lumea în care trăiesc, toate convingerile lor fiind dărâmate. Cu toate acestea, reacţiile lor sunt... ciudate. Întotdeauna sunt deranjată când dintr-o carte ce are o acțiune care se vrea posibilă lipseşte realismul. Mai ales când personajele pentru care ar trebui să simt compasiune sunt oarecum inumane.

Şi când mă gândesc cât de mult am iubit Divergent şi cât de entuziasmată eram de Experiment. Mă şi doare să spun lucruri rele despre o carte din seria asta, dar nu am ce să fac. Dacă nu reuşesc nici mâine să termin cartea, o amân pentru după maraton, căci mă încetineşte considerabil, având în vedere că mă târăsc cu greu printre cuvinte. Uraţi-mi succes, pentru că

În altă ordine de idei, m-am hotărât să fac un wrap-up la finalul maratonului de lectură, în loc să scriu o recenzie fiecărei cărţi în parte. În felul acesta, nu voi avea la dispoziţie decât un paragraf ca să mă plâng de Experiment, nu o postare întreagă. E mai bine pentru toţi ca adevărata mea frustrare să nu iasă la suprafaţă.

Voi ce mai citiţi? Aveți probleme cu vreo carte? Sper că nu, căci e dureros să vezi o idee bună umbrită de o execuţie proastă a cărţii. Până mâine seară vă spun -cum anunţa profesorul meu de teatru la finalul fiecărei repetiţii, întocmai ca o tradiţie- nu uitaţi să citiţi!

Citeşte o grămadă | prima zi

 

A început maratonul de lectură! De fapt, tocmai s-a sfărţit prima zi din cele şapte dedicate cititului. Cum m-am trezit foarte târziu astăzi, timpul de citit a fost mai scurt decât mă aşteptasem. Oricum, nu am citit nici pe departe cât mi-aş fi dorit.

Înainte de începerea maratonului, am început seria Îngerul nopții de Becca Fitzpatrick şi nu am reuşit să termin a treia carte ieri, aşa că am citit ultimele 110 pagini astăzi. Nu era între planurile mele, dar asta e. După ce am terminat cu lectura neaşteptată, m-am apucat de Experiment de Veronica Roth. Nu am apucat să citesc decât vreo cinci capitole, adică în jur de cincizeci de pagini, dar eu nu mă culc până pe la ora 2, aşadar mai am ceva timp de citit.

Din ce am citit până acum, a treia carte din seria Divergent nu mă prea încântă. Ştiu că cincizeci de pagini din cinci sute nu înseamnă mai nimic, dar îmi dau deja seama că nu îmi place naraţiunea din perspectivă duală pe care a ales autoarea să o folosească. Mi se pare că vocea lui Tris se amestecă puţin (poate mai mult) cu cea a lui Four. Nu am mai citit altă serie scrisă de Veronica Roth, dar îmi pot da seama că e printre primele dăți când folosește o asemenea tehnică de narare. Tris şi Four au o exprimare şi nişte gânduri asemănătoare. Mă bucur totuşi că am ocazia să văd lumea poveştii şi situaţia şi din perspectiva frumuşelului cu cifră pe post de nume, adorat de cititoarele de peste tot.

Sper ca impresia mea să se schimbe, mai ales că Divergent este una dintre poveştile mele preferate, eu fiind o fană declarată a genului distopiilor. Voi reveni cu detalii despre carte într-o recenzie (cel mai probabil la finalul read-a-thon-ului).

Între timp, voi ce mai citiţi cu ocazia maratonului? Şi că tot veni vorba de distopii, îmi recomandă cineva una? Nu de alta, dar nu am mai citit în ultima vreme ceva din genul acesta care să îmi rămână în minte şi să mă facă să îmi doresc mai mult.

Succes în continuare cu maratonul şi nu uitați de #citesteogramada pentru reţelele de socializare. Spor la citit!

Circul nopţii - un film

De la numele blog-ului până la recenzia plină de laude pe care am făcut-o cărţii, cred că e destul de evident că iubesc acest roman excepţional. Şi uite aşa, acum câteva zile, mintea mea a început să ruleze şi bam, un gând a apărut: "cum ar fi să existe şi un film după carte?". Am căutat repede pe internet şi am găsit câte ceva.

    

   

   

Aparent, în 2011, producătorii filmelor Harry Potter (Summit Entertainment şi David Heyman) au cumpărat drepturile de ecranizare. Filmul este "in development", iar până în momentul de faţă nu există prea multe informaţii despre ecranizare. Se ştie doar că Moira Buffini (cea care a redactat scenariul pentru Jane Eyre -varianta din 2014-) va scrie (sau a scris deja) scenariul filmului.

Nu ştiu dacă ar trebui să mă bucur sau nu încă, mai ales că nu s-au mai publicat noutăţi de mult timp, iar singurul mod de a afla mai multe este să îmi fac un cont premium de IMDb, lucru care necesită bani pe care nu îi am. În plus, ăsta e tipul ăla de film care poate să iasă ori foarte bine (dacă actorii au chimie, regizorul ştie ce face, iar efectele speciale şi montajul sunt făcute cu cap), ori foarte rău. Oricum ar fi, abia aştept să mai apară informaţii despre producţie, actori şi scenariu.

Până atunci, sunt multe alte filme pe care abia aștept să le văd: Paper Towns, Mockingjay 2 (nu pot să cred că The Hunger Games se termină) și The Maze Runner 2. Voi ce filme mai așteptați? 2015 este pe sfârșite din punct de vedere cinematografic, dar sunt sigură că filmele care vor mai apărea vor fi bune. Trebuie să fie.

Citeşte o grămadă | Read-A-Thon

Salut! Sara a venit cu o idee foarte drăguţă şi anume un read-a-thon românesc, adică un citeşte-o-grămadă, cum ar veni. Pentru cei care nu ştiu, un read-a-thon înseamnă o perioadă de timp (în general, o săptămână, 24 de ore sau 5 zile) în care cărţile devin o prioritate, iar fiecare citeşte cât de mult poate. Sara organizează şi un giveaway pe blog-ul ei, iar premiul este volumul al doilea din Un cântec de gheaţă şi foc. Cine vrea să se înscrie trebuie să posteze un comentariu aici.

Cum am văzut postarea, am ştiut că trebuie să particip. Mi-am propus să citesc 75 de cărţi în 2015, dar cum tocmai am terminat clasa a opta şi am avut admiterea şi alte tâmpenii, am apucat să citesc doar 16 până acum -majoritatea în iulie-. Aşadar, trebuie să mă pun pe citit, pentru că sunt cu 26 de cărţi "behind the schedule". Şi ce alt mod mai bun de a recupera decât o săptămână dedicată lecturii?

Maratonul -căci asta este, de fapt- se va desfăşura între 10 şi 16 august. Asta înseamnă că avem o săptămână să citim cât putem de mult. Scopul este să ne motivăm unii pe alţii să terminăm cât mai multe cărţi. De aceea există #citesteogramada pentru orice postare de pe twitter, instagram (eu aici voi posta) sau alte reţele de socializare.

Şi cum este vorba despre un read-a-thon, trebuie să vă spun ce cărţi am de gând să citesc de-a lungul acestei săptămâni pe care o aştept cu nerăbdare.
Vreau să citesc cel puţin şase cărţi. Totuşi, viitorul este imprevizibil, aşadar am o carte în plus pe care o voi citi dacă termin restul şi mai am încă timp. Cărţile pe care vreau să le citesc (în ordinea în care vreau să le abordez) sunt:

1. Experiment de Veronica Roth, al treilea volum din trilogia Divergent. Am mai citit cartea asta o dată, doar că mai pe sărite (adică doar dialogul şi părţile care narau acţiunea esenţială din poveste). Totuşi, vreau acum să citesc cu adevărat cartea pentru că nu am idee dacă mi-a plăcut sau nu.

2. Îngeri în părul meu de Lorna Byrne, o carte despre care nu am auzit prea multe. Am înţeles că este o lectură destul de uşoară, deci ar fi potrivită pentru read-a-thon.

3. Un băiat pe lista lui Schindler de Leon Leyson, pentru că sunt o fanatică a cărţilor ce abordează Al Doilea Război Mondial. Am auzit numai lucruri bune despre cartea aceasta şi sunt cumva sigură că nu o să mă dezamăgească. Rămâne de văzut.

4. Jurnalul Annei Frank de Anne Frank, evident. Am de gând să rămân în lumea nazistă (doar în cărţi, bineînţeles) pentru încă puţin timp, aşadar voi citi această carte pe care vreau să o iau de secole. Mi-am cumpărat-o de curând şi sunt foarte entuziasmată că voi reuşi într-un final să o citesc.

5. Spulberă-mă de Tahereh Mafi, o carte pe care mi-am cumpărat-o mai demult şi depre care ştiu doar că face parte dintr-o trilogie. Cred. Nu mai ţin minte. Habar n-am despre ce e, dar sper să fie interesantă.

6. Frenezia de Francesca Lia Block. Nu ştiu absolut nimic despre cartea asta, doar că stă în dulapul meu de mai bine de doi ani şi pare o lectură uşoară.

Acum, cartea de rezervă este primul volum dintr-o serie. Dacă îmi rămâne mai mult de o zi, poate voi continua chiar cu următoarele volume din serie. Asta doar dacă nu încep accidental un nou serial şi nu mă mai pot opri. Ştiu că am o problemă, nu trebuie să îmi spuneţi.

7. Oraşul Oaselor de Cassandra Clare, primul volum din Instrumente Mortale. Am auzit atâtea despre seria asta şi ştiu că foarte multă lume o iubeşte, dar eu nu am apucat încă să ajung la ea. Ştiu, îmi e ruşine. Totuşi, sunt hotărâtă să o ctesc vara aceasta, chiar dacă nu în cadrul maratonului acesta. Chiar mă gândeam să fac un maraton special doar pentru seria asta. Dacă e cineva interesat să mi se alăture, vă aştept în secţiunea de comentarii.

poză foarte artistică, ce pot spune, sunt foarte talentată

Este şi Sfidarea -a doua carte din Jocurile foamei- în poză, pentru că mă gândeam să recitesc seria (terminând primul volum înainte de read-a-thon), dar m-am răzgăndit, pentru că am văzut filmele şi nu sunt pregătită emoţional să mai trec încă o dată prin moartea lui Rue şi suferinţa lui Peeta.

Acestea sunt cărţile mele pentru read-a-thon şi vreau să ştiu şi care sunt ale voastre. Aşadar, cine vrea să mai participe poate lăsa un comentariu şi am putea să fim reading buddies (amici de citit sună ca ceva din clasa a doua, nu ştiu de ce). Până la urmă, ce mod mai bun de a te motiva decât să vorbeşti cu alte persoane care citesc alături de tine?