Titlu original: if i stay
Autor: Gayle Forman
Editura: rao
Apariţie (RO): 2010
Apariţie (original): 2009
Număr de pagini: 215
Nu te-ai aştepta ca radioul să funcţioneze după aceea. Dar o face.
Cumva, radioul este încă legat la baterie, aşa că Beethoven se aude în liniştea dimineţii de februarie.
Impresie: Nu există o carte care să mă fi dezamăgit mai mult ca aceasta. Ştiu că e un început urât pentru o recenzie, dar trebuia să o spun. Şi nu am fost dezamăgită pentru că povestea a fost rea sau pentru că nu mi-a plăcut ideea ori personajele. A fost... nici măcar nu ştiu. Am auzit atâtea despre cartea aceasta, că te dărâmă, te face să plângi, te afectează. Eu am rămas rece.
Singura parte care m-a "atins" (deşi nici aceasta prea tare) a fost cea în care s-a produs accidentul şi se descriau circumstanţele, atât.
Şi credeţi-mă, nu sunt deloc o dură. Eu plâng când văd bătrânei (Geppetto din Pinocchio m-a traumatizat în copilărie, ok? Nu mă judecaţi).
Totuşi, filmul? O cu totul altă poveste. Am plâns ca o bunicuţă sensibilă când află că a pierdut la Bingo. Serios. Ca să nu mai spun că la partea în care bunicul Miei îi vorbea am vărsat cascade (v-am zis că plâng la bătrânei).
În cazul în care n-aveţi idee despre ce vorbesc, haideţi să vă spun despre ce e vorba. Cartea urmăreşte, în paralel, viaţa Miei înainte de accidentul pe care l-a suferit împreună cu familia ei (care a murit) şi cea pe care o petrece după accident în spital, înafara corpului ei. Ea trebuie să aleagă dacă vrea să moară, alăturându-se familiei ei, sau să rămână împreună cu Adam, iubitul ei, Kim, prietena ei cea mai bună, şi restul familiei sale (bunici, unchi, mătuşi etc.)
Mi-a plăcut subiectul, mi-a plăcut povestea, mi-au plăcut întrebările. Dar nu am iubit cartea. Mi-a plăcut, dar nu pot să spun altceva. Am tot aşteptat acel... sentiment care să mă facă să o ador, iar el nu a venit. Filmul, în schimb, a doborât cartea. Practic a fost mai bun din toate punctele de vedere. Actorii au avut chimie, toţi, nu doar cei principali, regia, luminile, muzica, jocul... tot. a fost perfect, pe bune. Uitaţi-vă la film, e perfect.
Citate:
- Dacă rămâi, voi face tot ce vrei. Voi renunţa la trupp, voi merge cu tine la New York. Dar, dacă vrei să plec, voi face şi asta. Vorbeam cu Liz şi ea mi-a spus că, poate, să revii la vechea ta viaţă ar fi prea dureros, că poate ar fi mai simplu sa renunţi la noi. Asta ar fi cumplit, dar aş accepta. Aş putea să te pierd în felul acela dacă nu te-aş pierde azi. Te-aş lăsa să pleci. Dacă rămâi.
- Oamenii cred doar ceea ce vor să creadă, spunea ea.
- Un somn fără vise. Îi auzisem pe oameni vorbind despre un somn de moarte. Aşa s-ar simţi morţii? Cea mai placută, caldă, grea şi fără sfârşit aţipeală? Dacă este aşa, nu m-ar deranja. Dacă aşa este moartea, nu m-ar deranja absolut deloc.
- Înteleg acum că este uşor să mori. Să trăieşti este greu.
- Uneori, în viaţă, faci alegeri, iar alteori le face viaţa pentru tine. (acest citat este tradus într-un mod în care dispare jocul de cuvinte, aşadar, varianta originală şi mult mai şmecheră, doamnelor şi domnilor): Sometimes you make choices in life and sometimes choices make you.
- Dar tu cea din seara asta eşti aceeaşi tu de care eram îndragostit ieri, aceeaşi tu de care voi fi îndragostit mâine.
- Orice ai alege, câştigi. Orice ai alege, pierzi. Ce
să-ţi spun? Dragostea este dificilă.
Cartea mi-a plăcut. A fost obişnuită, dar o lectură drăguţă. Poate că a sunat a critică dură, dar per total mi-a plăcut. A fost frumoasă, a transmis câte ceva. Mi-a plăcut. dar recomand din inimă filmul, pentru că merită fiecare secundă din viaţa voastră. Nu este cel mai bun film posibil, dar mie mi-a plăcut mult. Aşadar, pentru cinefilii dintre noi, un link adorabilicios pentru film este aici.
3/5