miercuri, 10 februarie 2016

Prima iubire - James Patterson şi Emily Raymond (recenzie)

Titlu: Prima iubire
Titlu original: First Love
Autor: James Patterson şi Emily Raymond
Editura: LEDA
Apariţie (RO): 2014
Apariţie (original): 2014
Număr de pagini: 297

Nu-i aşa că timpul se mişcă mai încet cu cât mergi mai repede?

   Impresie: Am să încep prin a spune că titlu şi coperta acestei cărţi sunt jalnice şi nu ar trebui băgate în seamă. Serios, oricine se ocupă de partea de design şi marketing ar trebui dat afară, pentru că eu am cumpărat cartea asta doar la insistenţele unei prietene şi m-am aşteptat să fie proastă.

    Cartea nu numai că nu este proastă, ba chiar dimpotrivă, dar abordează teme mult mai complexe, deşi nu la un nivel foarte profund, decât ideea de primă iubire. De fapt, dragostea care se naşte între personaje pare a fi doar baza pe care se pun câteva observaţii legate de viaţă.

   Bineînţeles, povestea are ca protagonişti doi adolescenţi, Axi şi Robinson care pleacă împreună într-o excursie în încercarea de a evada din micul lor orăşel plictisitor. Cei doi sunt foarte buni prieteni, deşi împrejurările în care s-au cunoscut nu sunt dezvăluite decât mai târziu în carte. De fapt, cititorul nu ştie prea multe depre trecutul lor până la jumătatea cărţii, iar când acesta este dezvăluit nonşalant, are un impact mult mai mare şi aduce mai multă însemnătate poveştii.

   Nu există neapărat o acţiune complicată, Prima iubire fiind mai mult una dintre acele cărţi care pun accentul pe protagonişti, nu pe firul narativ. Călătoria personajelor este reprezentată de un set de locuri pe care acestea le vizitează şi care ajută atât la dezvoltarea lor individuală, cât şi la adâncirea legăturii dintre ele.

    E prima carte scisă de James Patterson pe care o citesc şi m-a surprins plăcut să văd cât de bine poate relata din perspectiva unei fete. Probabil că aici a intervenit şi Emily Raymond şi a aranjat textul în aşa fel încât vocea naratoarei să funcţioneze. Cartea chiar a fost scrisă cu suflet, se vede limpede că autorul vorbeşte despre experienţele proprii în ceea ce priveşte prima iubire. Pentru cei care nu ştiu, cartea îi este dedicată lui Jane Blanchard, drgostea din adolescenţă a lui James Patterson, care a murit de tânără. Autorul a scris cartea pentru a "păstra viu zâmbetul ei între paginile acesteia". Sentimentele şi experienţele acestuia se reflectă în carte şi probabil de aceea povestea este atât de puternică.

   În final, vreau să vorbesc puţin despre modul în care a fost introdus un aspect al cărţii în poveste, dar acesta este un spoiler, aşadar, pentru cei care nu au citit cartea, treceţi peste, pentru ceilalţi, puteţi da click aici:

SPOILERS AHEAD

    Ceea ce cred că m-a impresionat cel mai tare este modul în care cancerul a fost introdus în poveste şi cum a fost pur şi simplu ignorat în prima parte. Tocmai pentru că, o dată ce suferi de o asemenea boală, multă lume te consideră deja dus, iar viaţa unui pacient ajunge să se învârtă în jurul bolii. Pentru Robinson şi Axi nu e aşa. Chiar dacă nu au trecut încă de perioada remisiunii, cei doi nici măcar nu fac aluzie în prima parte a cărţii la perioada în care au fost internaţi. Am bănuit la un moment dat că Robinson este bolnav când el i-a spus lui Axi că nu va putea să fie mereu acolo ca să şofeze pentru ea. Remarca asta în combinaţie cu faptul că el s-a lăsat de şcoală m-au făcut sigură că o boială, cel mai probabil cancerul, avea să se strecoare în poveste.

    Totuşi, nici prin cap nu mi-a trecut că Axi ar fi putut fi fostă pacientă. Iar modul în care informaţia i-a fost oferită cititorului, brusc şi fără ascunzişuri, m-a luat pe nepregătite. Când Axi povesteşte despre boala de care au suferit amândoi şi de care Robinson încă suferă,  o face atât de natural, de parcă nu a fost un fapt ascuns tot timpul acesta.

    Şi dacă tot suntem la capitolul spoilere, ce e cu descrierea cărţii? E posibil ca această călătorie să fie cea din urmă pentru el. De ce ai scrie aşa ceva pe spatele unei cărţi? Dacă ştiu cum se termină, sunt şanse mult mai mici să vreau să cumpăr cartea. După cum am spus, e o problemă de marketing aici.
 
Citate:
  • Stelele pe care le vedem nici măcar nu sunt stele adevărate. Noi vedem lumina pe care au degajat-o ele acum milioane de ani, dar care abia acum ajunge să fie vizibilă pentru ochii noştri. Nu vedem o stea, aşa cum nu vedem o amintire.
  • Teama era electrizantă.
  • Poate c-o părea evident, dar faza la mersul pe motocicletă e că nu există nimic între tine şi univers.
  • Uimitor cât de efemeră poate fi frumuseţea.
  • [Îmi aducea aminte de David al lui Michelangelo,] nu pentru că ar fi avut un corp perfect ci, fiindcă avea acea combinaţie de putere şi vulnerabilitate pe care i-o conferise Michelangelo sculpturii sale. Vedeţi, Michelangelo nu-l înfăţişase pe David triumfător, aşa cum procedaseră toţi ceilalţi sculptori. Îl înfăţişase pe David înainte de lupta cu Goliat - când David credea că e sortit pieirii, dar tot se ducea la luptă.
Notă:
Prima iubire a fost o surpriză plăcută pentru mine şi chiar mă bucur că am reuşit să trec peste prima impresie a cărţii. Mi-a plăcut mult şi, chiar dacă pe alocuri am simţit că se putea mai mult, cartea a avut un mesaj frumos, iar stilul de scris chiar mi-a plăcut.
4/5