Ştiu că nu am mai postat de mult, dar am o scuză relevantă: mi s-a virusat calculatorul şi, din moment ce laptop nu am, am rămas
blocată la a aştepta să îmi recuperez puiuţul de la reparat. Momentul în care
mi s-a întors calculatorul acasă a picat la ţanc, întrucât chiar astăzi am fost la bibliotecă şi am câteva de spus despre experienţa asta.
Nu am fost până acum o mare adeptă a bibliotecii şi am mai avut un permis prin 2011 (făcut de mami, mersi, eşti cea mai tare), dar nu l-am folosit oricum niciodată. Totuşi, am descoperit că fix în drumul meu spre liceu e o bibliotecă, aşa că am intrat cu nişte colege cititoare (şocant, există clase la liceu în care majoritatea copiilor citesc) să îmi fac repede un permis şi să împrumut o carte.
*Vreau să evidenţiez că, de fel, nu îmi place să fiu negativistă. Totuşi, experienţa asta m-a deramjat în mod deosebit.*
Intrăm liniştite, mergem să ne facem permis în camera cu literatură istorică, iar dopmnul de acolo îi sugerează unei colege să meargă în camera cu beletristică să îşi facă permis acolo, ca să putem pleca repede acasă, căci se vedea că ne grăbim. Foarte drăguţ omul, chiar am apreciat că a încercat să ne ajute. Dar a fost degeaba, pentru că o dată ce ne-am luat permisele şi am mers în camera de beletristică, am găsit-o pe doamna de acolo ţipând la colega noastră că nu e în stare să completeze un formular. I-a dat să scrie altul şi a comentat în barbă despre cât de incompetenţi pot fi unii copii din ziua de azi. Încercând să nu stârnim scandal, am calmat-o pe colega noastră şi am căutat repede nişte cărţi de împrumutat.
Apoi a venit rândul meu să împrumut cartea şi, deşi rămăsesem ultima şi nu mai era nimeni în spatele meu care să aibă vreo treabă cu respectiva doamnă, dumneaei a ţinut să ţipe la mine spunându-mi că "mai încet nici că puteam să mă mişc". Mi-a cerut permisul şi m-a anunţat data când trebuie să returnez cartea, neabţinandu-se din a face o remarcă "poate te mişti la fel de încet şi cu adusul cărţii". Am ieşit cu un gust amar din bibliotecă şi bineînţeles cu speranţa ca astfel de persoane să nu mai lucreze în locuri ce se presupun a fi calde şi primitoare.
Păi bineînţeles că nu mai citeşte tineretul dacă preţul unei cărţi e de 40 de lei şi la bibliotecă îti e frică să te duci. Mai bine foloseşti timpul de stat şi certat la bibliotecă ca să ieşi la un suc cu prietenii. Te şi distrezi şi e şi mai ieftin decât o carte.
Pe lângă asta, trebuie să remarc că toate cărţile erau aranjate jalnic în rafturi (nici măcar nu le puteam vedea pe unele căci erau puse cu cotorul în interior, la baza unui teanc de 15-20 de cărţi). E tare greu de imaginat cât de mult m-a enervat acest aspect.
Ce vreau eu să transmit aici este că dacă aşa se promovează cititul, nu mă mir că nu e popular printre oameni. Dacă n-aş fi deja iubitoare de lectură, nu cred că aş fi tentată să mă apuc de citit. Nu vine cu prea multe avantaje palpabile.
Să nu se înţeleagă că mersul la bibliotecă e rău. De fapt, e fix invers, dar ar trebui schimbat ceva, în aşa fel încât dintr-o bibliotecă să nu poţi pleca altfel decât cu un teanc de cărţi în braţe şi un zâmbet larg pe buze. Să nu lăsăm ca definiţia lui Neil Gaiman să fie încălcată.
