duminică, 10 ianuarie 2016

Îţi voi dărui soarele - Jandy Nelson (recenzie)

Titlu: Îţi voi dărui soarele
Titlu original: I'll Give You The Sun
Autor: Jandy Nelson
Editura: EPICA
Apariţie (RO): 2015
Apariţie (original): 2014
Număr de pagini: 410

Ceea ce e rău pentru inimă e bun pentru artă. Îngrozitoarea ironie a vieţii de artist.

   Impresie: Nici măcar nu ştiu cum să scriu o recenzie acestei cărţi, ştiu doar că mi-a plăcut într-atât de mult încât simt că trebuie să existe o postare pe blog despre ea.

   Opera lui Jandy Nelson urmăreşte povestea a doi gemeni, Noah şi Jude, între 13 şi 16 ani. Şi atât spun, întrucât nici eu nu am ştiut mai mult şi asta m-a făcut să înţeleg cartea şi mai bine. De asemenea, sugerez să nu mai citiţi nicio recenzie până nu terminaţi cartea, nici măcar pe asta, fiindcă orice mică dezvăluire (de orice fel, chiar şi despre maniera în care e scrisă) îi fură din magie.

   Totuşi, pentru cei care sunt curioşii, cei  ce nu au de gând să o citească (ceea ce e o mare greşeală) sau cei care au citit deja cartea şi vor să audă părerea alcuiva, aici sunt câteva idei.

   Deşi are o acţiune solidă la bază, Îţi voi dărui soarele se concentrează în mod evident pe relaţia dintre personaje şi evoluţia lor, maturizarea. Cei doi gemeni sunt foarte apropiaţi şi au o relaţie cu totul specială. Amândoi sunt pasionaţi de artă, iar acest lucru are un mare impact asupra cursului vieţilor lor. Întreaga carte prezintă această dragoste faţă de artă într-un mod excepţional, amândoi văzând lumea într-un mod diferit. Personajele nu sunt deloc clişeice, nici măcar un pic, nu ştiu cum a reuşit autoare acest lucru, dar e minunat.

   Există două elemente care ies în evidenţă în cartea lui Jandy Nelson: perspectiva dublă a naraţiunii şi stilul de scris electrizant.

   Mai întâi, povestea este relatată, pe rând, de ambii gemeni, la vârste diferite: Noah la 13-14 ani şi Jude la 16 ani. Dacă aş fi ştiut asta de dinainte să citesc cartea, probabil nu aş fi citit-o deloc. Nu suport perspectivele duble, întotdeauna uit cine relatează, iar autorii nu se prea pricep, în general, să facă diferenţa între personaje prin gânduri, limbaj şi, cel mai important, prin felul în care văd ei lumea. Cu toate acestea, Jandy Nelson m-a cucerit. Noah şi Jude sunt gemeni, gândesc deseori la fel şi se înţeleg chiar prin telepatie uneori, dar chiar şi aşa, felul lor de a vedea lumea este complet diferit şi nu a existat niciun moment în care să uit din perspectiva căruia citesc. Autoarea are tot respectul meu pentru asta.

   Al doilea aspect incredibil, stilul de scris, se îmbină perfect cu primul. Gândurile celor doi sunt atât de vii, atât de veridice, încât te pătrund. Eu, personal, nu mă identific cu Jude prea uşor. Sunt multe aspecte în care suntem în dezacord şi cred că ăsta e un alt punct important de ştiut despre carte: autoarea nu prezintă clişeicele personaje relatable. Chiar şi aşa, în mod impresionant, m-am surprins empatizând cu ea, chiar rămânând în mintea ei după ce lăsasem cartea jos.

   Noah, în schimb, este personajul meu de suflet. Greşeşte de câteva ori şi acţionează din impuls, dar e viu. E atât de viu în mintea mea chiar şi la câteva zile după lectură şi pun rămăgaş că va rămâne viu multă vreme. Să vezi lumea prin ochii lui este fascinant, orice senzaţie pe care o trăieşte îi apare ca un tablou în minte, întrucât lui îi place să picteze. Implicit, tablourile acestea apar şi în mintea cititorului şi sunt adevărate opere de artă. Se spune că o imagine face cât o mie de cuvinte, dar câteva cuvinte de-ale lui Noah fac cât o mie de imagini.

   Pe spatele cărţii, în loc de sinopsis, apar câteva cuvinte despre carte, strânse din diverse recenzii importante. Mie mi s-au părut exagerate înainte să citesc cartea. Nu sunt. Chair nu sunt.

   Să mai menţionez că există o discuţie despre Sărutul lui Brâncuşi în carte? Care, împreună cu o legendă greacă, naşte metafora bucăţilor rupte? Hai să nu mai menţionez.

Citate:
  • Sufletul lui ar putea fi un soare. N-am mai întâlnit niciodată o persoană care să fi avut un soare ca suflet.
  • Cine ştie dacă destinul nu reprezintă decât felul în care îţi spui ţie însuţi povestea vieţii tale?
  • Repede, pune-ți o dorință. Riscă o dată (sau de două sau de trei sau de patru ori). Creează lumea din nou!
  • Când oamenii se îndrăgostesc, izbucnesc în flăcări.
  • Dacă ghinionul ştie cine eşti, devino altcineva.
  • Ne dorim cu mâinile, asta facem ca artişti.
  • Ca să existe miracole, trebuie mai întâi să vezi miracolele.

Notă:
Doar citiţi-o şi gata că şi-aşa am pălăvrăgit prea mult.

5/5


vineri, 8 ianuarie 2016

2015 plus unu

   Greu de crezut că postez asta abia acum, la o săptămână de la începerea anului, dar nu am reuşit să îmi găsesc cuvintele. Mai ales că nu sunt încă sigură cum e posibil să fie deja 2016. Încă am senzaţia că 2010 a fost acum doi ani.

   Spre deosebire de 2014, anul acesta chiar simt că am făcut câte ceva:
    ● am intrat la liceu, chiar cel la care am vrut să intru, şi mă bucur nespus de alegere
    ● am învăţat cine sunt persoanele pe care vreau să le ţin aproape
    ● am început să înţeleg ce îmi doresc
    ● am citit, chiar dacă nu cât mi-aş fi dorit, 45 de cărţi nu sunt de lepădat
    ● am avut o vară grozavă
    ● există o cameră în casă care trebuie arajată şi transformată în bibliotecă. Am început să o aranjez.
    ● am început să învăţ Bucureştiul
    ● am învăţat să mă descurc pe cont propriu
 
Rezoluţii pentru anul 2015:
    ● să citesc 75 de cărţi
    ● să particip la bine-cunoscutul concurs NaNoWriMo în tabără
    ● să învăţ să cânt mai bine la pian
    ● să ajung la Craiova împreună cu o prietenă ca să vizităm pe cineva
    ● să particip la color run
    ● să nu abandonez un 2016 jar pe care l-am început
    ● să scriu
    ● să fac 30-day minimalism challenge
    ● să merg mai des cu rolele
    ● să mă implic în câteva voluntariate
    ● să merg de câteva ori pe la un anticariat
    ● să mă angajez la vară ca să strâng nişte bănuţi
    ● să merg la muzee de artă/ expoziţii/ spectacole de teatru etc.


Dear 2016 by CopperMinty 

  Anul trecut am făcut leapşa asta şi mi-ar plăcea să o folosesc la fiecare postare de genul acesta de acum, întrucât e o modalitate foarte bună de a vedea ce s-a schimbat.

1. Care este cea mai fericită amintire din anul 2015? 
S-au întâmplat multe. Singura amintire în care ştiu că am sărit în sus de bucurie a fost când am aflat că o prietenă foarte bună a intrat, pe muchie de cuţit, în acelaşi liceu ca mine.

2. Care e cel mai trist lucru care ţi s-a întâmplat anul trecut?
Am simţit cum se destramă anumite lucruri din viaşa mea.

3. Care este cuvântul care rezumă cel mai bine anul care abia s-a încheiat?
Schimbare. 

4. Ce dorinţă ţi s-a împlinit anul trecut?
Diana cu vanilie. Aveam aşteptări mult mai mari după ce citisem atât de multe recenzii bune.

5. Care este realizarea pe care nu vrei s-o uiţi?
Am intrat prima la liceu.

6. Câte cărţi ai citit anul trecut?
45.  No shame.

7. Care a fost cea mai bună carte citită în 2015?
Darul lui Jonas şi Hoţul de cărţi mi-au plăcut nespus.

8. Dar autorul care te-a impresionat ce mai mult?
Probabil Cassandra Clare cu seria Dispozitive Infernale. Felul în care toate lucrurile se leagă şi lumea creată chiar m-au impresionat.

9. Care este cel mai frumos citat pe care l-ai descoperit anul trecut?

10. Care carte citită anul trecut ţi-a displăcut/te-a dezamăgit cel mai tare?
Frenezia de Francesca Lia Block. Mi-a displăcut totul la această carte, nici nu ştiu cum am terminat-o.

11. Care este cel mai bun film pe care l-ai văzut în 2015?
The Giver, în combinaţie cu cartea. A fost pur şi simplu spectaculos. Cartea pune bazele, iar filmul, deşi schimbă unele aspecte, este superb şi cred că această combinaţie este un "must".

12. Care este cea mai frumoasă melodie pe care ai descoperit-o în 2015?
Am să spun "Mă ucide ea" a lui Mihail. Mi-a redat încrederea în muzica românească. La fel şi "Umbre" a lui Alexandrina.

13. Regreţi ceva de anul trecut?
Nu prea. Poate faptul că am pierdut vremea sau că am pierdut unele legături.

14. Ce ai învăţat din experienţa adunată în anul care s-a încheiat?
Eu sunt un întreg şi nu am de gând să aleg o siungură parte din mine pe care să mă concentrez, indiferent de cât de multă lume îmi spune că asta trebuie să fac. Nu am să mă trădez singură.

15. Scrie o dorinţă pentru 2016.
Vreau să învăţ să trăiesc mai încet.

Aşadar, vă urez -cu întărziere- să aveţi un an nou minunat, în care să vă bucuraţi de cât mai multe lucruri, neînsemnate sau impresionante şi plin de oameni minunaţi şi idei revoluţionare.