miercuri, 16 martie 2016

Despre bibliotecă

   Ştiu că nu am mai postat de mult, dar am o scuză relevantă: mi s-a virusat calculatorul şi, din moment ce laptop nu am, am rămas blocată la a aştepta să îmi recuperez puiuţul de la reparat. Momentul în care mi s-a întors calculatorul acasă a picat la ţanc, întrucât chiar astăzi am fost la bibliotecă şi am câteva de spus despre experienţa asta.

   Nu am fost până acum o mare adeptă a bibliotecii şi am mai avut un permis prin 2011 (făcut de mami, mersi, eşti cea mai tare), dar nu l-am folosit oricum niciodată. Totuşi, am descoperit că fix în drumul meu spre liceu e o bibliotecă, aşa că am intrat cu nişte colege cititoare (şocant, există clase la liceu în care majoritatea copiilor citesc) să îmi fac repede un permis şi să împrumut o carte.

*Vreau să evidenţiez că, de fel, nu îmi place să fiu negativistă. Totuşi, experienţa asta m-a deramjat în mod deosebit.*

   Intrăm liniştite, mergem să ne facem permis în camera cu literatură istorică, iar dopmnul de acolo îi sugerează unei colege să meargă în camera cu beletristică să îşi facă permis acolo, ca să putem pleca repede acasă, căci se vedea că ne grăbim. Foarte drăguţ omul, chiar am apreciat că a încercat să ne ajute. Dar a fost degeaba, pentru că o dată ce ne-am luat permisele şi am mers în camera de beletristică, am găsit-o pe doamna de acolo ţipând la colega noastră că nu e în stare să completeze un formular. I-a dat să scrie altul şi a comentat în barbă despre cât de incompetenţi pot fi unii copii din ziua de azi. Încercând să nu stârnim scandal, am calmat-o pe colega noastră şi am căutat repede nişte cărţi de împrumutat.

   Apoi a venit rândul meu să împrumut cartea şi, deşi rămăsesem ultima şi nu mai era nimeni în spatele meu care să aibă vreo treabă cu respectiva doamnă, dumneaei a ţinut să ţipe la mine spunându-mi că "mai încet nici că puteam să mă mişc". Mi-a cerut permisul şi m-a anunţat data când trebuie să returnez cartea, neabţinandu-se din a face o remarcă "poate te mişti la fel de încet şi cu adusul cărţii". Am ieşit cu un gust amar din bibliotecă şi bineînţeles cu speranţa ca astfel de persoane să nu mai lucreze în locuri ce se presupun a fi calde şi primitoare.

   Păi bineînţeles că nu mai citeşte tineretul dacă preţul unei cărţi e de 40 de lei şi la bibliotecă îti e frică să te duci. Mai bine foloseşti timpul de stat şi certat la bibliotecă ca să ieşi la un suc cu prietenii. Te şi distrezi  şi e şi mai ieftin decât o carte.

   Pe lângă asta, trebuie să remarc că toate cărţile erau aranjate jalnic în rafturi (nici măcar nu le puteam vedea pe unele căci erau puse cu cotorul în interior, la baza unui teanc de 15-20 de cărţi). E tare greu de imaginat cât de mult m-a enervat acest aspect.

   Ce vreau eu să transmit aici este că dacă aşa se promovează cititul, nu mă mir că nu e popular printre oameni. Dacă n-aş fi deja iubitoare de lectură, nu cred că aş fi tentată să mă apuc de citit. Nu vine cu prea multe avantaje palpabile.

   Să nu se înţeleagă că mersul la bibliotecă e rău. De fapt, e fix invers, dar ar trebui schimbat ceva, în aşa fel încât dintr-o bibliotecă să nu poţi pleca altfel decât cu un teanc de cărţi în braţe şi un zâmbet larg pe buze. Să nu lăsăm ca definiţia lui Neil Gaiman să fie încălcată.


5 comentarii:

  1. Ce revoltător! Tinerii care citesc ar trebui să fie încurajați, nicidecum certați. Și pun pariu și că tanti e una din acele persoane care se plânge că „tinerii din ziua de azi nu mai dau pe la bibliotecă și nu mai citesc”!? Vă felicit pentru cum ați reacționat și pentru că ați împrumutat cărți, eu una nu aș mai fi călcat pe acolo.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că nu sunt singura care vede lucrurile aşa. M-am ambiţionat să împrumut cărţile şi să nu bag în seamă comentariile respectivei bibliotecare, pentru că nu vreau ca un simplu angajat să mă descurajeze din a profita de un minunat spaţiu public cum e biblioteca. Sper din suflet ca astfel de persoane să fie scoase din biblioteci sau, mai bine, învăţate cum să respecte locul în care lucrează.
      O zi minunată vă doresc şi mulţumesc mult de comentariu! Înseamnă mult pentru mine. ^^

      Ștergere
  2. Foarte trist, dar asta e realitatea! Lecturi plăcutee! ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. Hello . Want to share your blog with the world? To find people who share the same passions as you? Come join us.
    Register the name of your blog URL, the country
    The activity is only friendly
    Imperative to follow our blog to validate your registration
    We hope that you will know our website from you friends.
    http://world-directory-sweetmelody.blogspot.com/
    Have a great day
    friendly
    Chris
    please Follow our return
    All entries will receive a corresponding Awards has your blog
    ++++
    Bună ziua. Doriți să distribuiți blog-ul dvs. cu lumea? Pentru a găsi oameni împărtășesc pasiunile Saami care, ca tine? Vino alături de noi.
    Înregistrați numele de URL-ul blogului, țara
    Activitatea este doar prietenos
    Să urmeze blog-ul imperativa nostru pentru a valida înregistrarea
    Sperăm că veți ști de pe site-ul nostru vă prieteni.
    http://world-directory-sweetmelody.blogspot.com/
    Au o zi mare
    prietenos
    Chris
    Urmați-vă rugăm să ne întoarcem
    Toate intrările vor primi premii corespunzător a blog

    RăspundețiȘtergere
  4. Wow... ce am citit a fost dureros. Eu am mers din clasele primare la biblioteca școlii. O școală de la țară, unde nu mulți copii citeau de la bibliotecă... o bibliotecă care, oricum, n-avea bibliotecar și nu era deschisă tot timpul. Am perseverat să-l conving pe profesorul de română aka directorul să-mi deschidă biblioteca și a fost un profesor genial, am dezvoltat o relație de adevărată prietenie. Unul dintre oamenii care mi-a dezvoltat iubirea pentru cărți. De atunci tot merg pe-acolo, chiar dacă acea cameră e plină de praf, înghesuită și nu într-o stare foarte bună, ea reprezintă o parte din copilăria mea și o parte din ceea ce sunt, ceea ce am devenit.
    Ceea ce vi s-a întâmplat vouă e foarte urât și chiar sper să nu mai aud de așa ceva, darămite să experimentez... De fapt, sper să aud, în caz că se mai întâmplă. Și sper să nu se mai întâmple. E o mare prostie.

    Ah, da, ai un blog frumos! ♥ Mă bucur că l-am descoperit. :D

    RăspundețiȘtergere