Citeşte o grămadă | a doua zi

*scriu postarea asta a treia oară pentru că telefonul meu mă urăşte şi a şters tot ce am scris mai devreme. de două ori. wow*

S-a terminat a doua zi de maraton şi eu sunt tot blocată la Experiment, a treia carte din seria Divergent scrisă de Veronica Roth. Nu o să termin cartea decât mâine, aşadar sunt puţin în urmă cu programul. Oricum, programul nu este cea mai mare problemă acum, cartea pe care o citesc este.

Experiment îmi dă mari bătăi de cap. Până acum ştiu doar că sunt foarte dezamăgită. Foarte. Chiar dacă mă doare să spun asta, tot o să o spun: Veronica, ai stricat o poveste şmecheră. Nu am o problemă cu acţiunea, nici cu povestea (de fapt, îmi place mult ideea cărţii şi lumea creată). Problema mea este felul în care este realtată această poveste. Perspectiva duală mă încurcă rău de tot. Mareu uit din perspectiva cărui personaj citesc (atât Tris, cât şi Four sunt naratori). Am noroc că citesc în română unde avem categoria gramaticală a genului, astfel că mă pot ghida după asta. În plus, gândurile personajelor sunt dezorganizate. E numai un talmeş-balmeş în capul lor. Pe lângă asta, protagoniştii fac nişte descoperiri şocante despre lumea în care trăiesc, toate convingerile lor fiind dărâmate. Cu toate acestea, reacţiile lor sunt... ciudate. Întotdeauna sunt deranjată când dintr-o carte ce are o acțiune care se vrea posibilă lipseşte realismul. Mai ales când personajele pentru care ar trebui să simt compasiune sunt oarecum inumane.

Şi când mă gândesc cât de mult am iubit Divergent şi cât de entuziasmată eram de Experiment. Mă şi doare să spun lucruri rele despre o carte din seria asta, dar nu am ce să fac. Dacă nu reuşesc nici mâine să termin cartea, o amân pentru după maraton, căci mă încetineşte considerabil, având în vedere că mă târăsc cu greu printre cuvinte. Uraţi-mi succes, pentru că

În altă ordine de idei, m-am hotărât să fac un wrap-up la finalul maratonului de lectură, în loc să scriu o recenzie fiecărei cărţi în parte. În felul acesta, nu voi avea la dispoziţie decât un paragraf ca să mă plâng de Experiment, nu o postare întreagă. E mai bine pentru toţi ca adevărata mea frustrare să nu iasă la suprafaţă.

Voi ce mai citiţi? Aveți probleme cu vreo carte? Sper că nu, căci e dureros să vezi o idee bună umbrită de o execuţie proastă a cărţii. Până mâine seară vă spun -cum anunţa profesorul meu de teatru la finalul fiecărei repetiţii, întocmai ca o tradiţie- nu uitaţi să citiţi!