Citeşte o grămadă | a patra zi

A patra zi s-a terminat. Păi, asta înseamnă că au mai rămas doar trei zile de citit excesiv (deşi nu cred că există noţiunea de prea mult citit). Astăzi am început două cărţi:

Îngeri în părul meu de Lorna Byrne: o carte care, deşi am crezut că aveam să o privesc cu scepticism, mi-a lăsat un sentiment cald în suflet, unul de pace, de împăcare. Nu am terminat cartea într-o zi pentru că este o lectură ce poate fi alternată şi pentru că am vrut ca sentimentul acela frumos să dureze mai mult timp. Este vorba chiar despre autoare şi despre viaţa ei deosebită. Lorna Byrne este o mistică irlandeză -adică o persoană care poate vedea îngerii şi spiritele- ce îşi relatează experiențele şi povestește despre lumea ei în care poate vedea toţi îngerii păzitori ai oamenilor, îngerii speciali şi spiritele celor plecaţi. Recunosc că nu sunt cea mai religioasă persoană, dar cartea aceasta mi-a oferit o nouă perspectivă. Nu ştiu dacă povestea este adevărată, dar nici nu mă interesează. Pentru cei sceptici, cartea nu este de ignorat, pentru că poate fi luată ca o simplă lucrare de filozofie, dacă nu ca o carte ce relatează fapte reale.

Un băiat pe lista lui Schindler de Leon Leyson: nu am citit decât jumătate, dar deja am vărsat câteva lacrimi. Nu ştiu ce se întâmplă cu mine, pentru că eu nu plâng la cărţi, dar asta este a doua oară în aceeaşi săptămână. Şi cum mâine intenţionez să mă apuc de Jurnalul lui Anne Frank, cred că nu este şi ultima. Cartea scrisă de Leon Leyson este tot o autobiografie, dar şi un omagiu adus lui Oskar Schindler -eroul autorului- pentru tot ceea ce a făcut pentru atâţia evrei. Cartea îl urmăreşte pe Leon, Leib Lejson pe numele său adevărat, de-a lungul celui de-Al Doilea Război Mondial şi înainte. El avea numai zece ani când Polonia, țara sa natală, a fost invadată de nazişti. Pot spune cu certitudine că această carte este extraordinară, scrisă cu "o remarcabilă lipsă de resentimente", ca să citez descrierea. Leyson relatează într-un mod deosebit lumea pe care a cunoscut-o în tinereţe, cunoscăndu-se contrastul dintre sentimentele şi credinţele sale de atunci şi cele de acum. Îl apreciez pe autor şi îmi pare rău că a murit înainte să îşi vadă cartea publicată, căci merită să ştie ce impact a avut asupra atâtor cititori.

Cam atât pot spune despre cărţile "în curs de citire". Mă bucur tare mult că am reuşit să citesc destul de mult astăzi, deşi nu credeam că voi avea timp. Maratonul mai are trei zile, aşadar e timpul să recuperez.

Sper că toată lumea citeşte de zor şi, mai important, citeşte cărţi bune. Pe lângă citit, am fost astăzi să mănânc la un restaurant chinezesc cu familia mea şi mă declar complet incapabilă să înțeleg cum reuşesc unii să mănânce cu beţişoarele specifice. Mie mi se pare şi imposibil, şi ilogic. Doamne, mă pricep să mă abat de la subiect.

Oricum, nu uitaţi de #citesteogramada pentru reţelele de socializare şi zâmbiți mai des, e molipsitor. Ah da! Să nu uitaţi să citiți!